Adina V. - Musca

tot caut prin gunoiul de ieri

de când o muscă s-a așezat pe ridul cavernos

dintre ferestrele opace tranzitorii spre iureșul de-afară

ochii ei negri nefiresc de mari

păreau niște tentacule prinse de retina mea 

ce umbre ciudate defilau în ei

mă intrebam de ce se uită așa de atentă

și spatele mi se tot curba

până m-am aplecat în fața ei

rostind încet o rugăciune

sau poate un descântec de frică

(oricum nu știu rugăciuni)

îi simțeam privirea cum mă furnică

ace dureroase îmi acupuncturau picioarele 

dar nu îndrăzneam să mă ridic 

până când ai sunat la ușă 

și sunai sunai 

ți-am deschis 

apoi am fugit pe scări

totul de teama unei muște

sau
 a ochilor ei negri nefiresc de mari

m-am întors odată cu seara

când tăcerea se instalase în fotoliul plușat

în colțurile dușmănoase și prăfuite

în covorul uzat cu desenele șterse de atâția pași

tăcere insuportabilă

tăcerea pe care și gândurile o ascultă

m-am uitat toată noaptea
la ridul cavernos dintre ferestrele negre

negre zi și noapte

porți închise spre lume

dimineața m-am dus în curte

am căutat prin tomberoane
 printre resturi putrezite de ieri

bucăți de hârtie motolită pătate cu grăsime

chiștoace care purtau încă urmele degetelor

tuburi goale de medicamente naturiste sau nu

sticle de plastic reciclabil natural în 500 de ani

cotoare de măr păcătos și nelipsitele coji de cartofi 

ai venit și m-ai întrebat ce caut

o muscă...

du-te înapoi în pat

Adina V.

21.03.2018