Amintiri răzlețe

Pe alei retrase a trecut o doamnă

răscolind covorul frunzelor târzii

și-n tăcerea rece vântul trist de toamnă

se juca în păru-i cu fire-argintii.

Sub castanii falnici se oprește-o clipă

și-un fior cuprinde umerii firavi 

ca o-mbrățișare risipită-n pripă,

uitată de vreme-n amintiri prea vagi.

Rătăcite gânduri o poartă departe 

pe cărări uitate, ninse-n primăveri,

când în catedrala viselor, în noapte,

se-nchina iubirii...ah, parcă-a fost ieri.

Ca prinsă de-o vrajă, zâmbește sfioasă

clipei ce-o-nconjoară cu brațe de fum,

iar privirea-i blândă mângâie duioasă

castanii sălbatici desfrunziți acum.

Trag anii de haină nostalgii răzlețe

și răsare chipul ascuns în trecut,

prima sa iubire, strop de tinerețe,

dă-n clocot năvalnic ca la început.

Adina V.

15 iunie 2016