luni, 12 decembrie 2016

Eu știu că nu sunt doar femeia...



Eu știu că nu sunt doar femeia
care se pleacă-n fața vieții,
port în adâncul meu scânteia
spre care tind mereu poeții. 

Cenușa zilelor ce zboară
se schimbă-n aur prin cuvânt,
altfel am învățat să doară 
tot ce îndur pe-acest pământ. 

Din poezie-mi iau puterea
de a zâmbi când alții plâng, 
am strâns din ea toată averea
pe care o voi lua-n mormânt.

Azi știu că nu sunt eu aceea 
de care râzi atunci când cad,
în palmă țin ascunsă cheia 
destinului în care ard.

Adina V.

12.12.2016 

7 comentarii: