În noaptea blândă, de mătase,
Cu stelele răsfrânte în priviri,
Tăcerea, timpul dilatase,
Iar noi priveam, zâmbind spre amintiri.
Prin mugurii visării alergam
Pe firmamentul clipelor trecute
Şi-n veacul mut noi nu ştiam
Să împletim, din ore, noi minute.
Izvorul lunii tandru ne-nvelea
Cu doruri şi trăiri profunde.
Pe deget, când mi-ai pus o stea,
Tăcerea a început să ne inunde!
Sub valul veşniciei călătoare,
Din noi a mai rămas o întrebare.
Adina V.
10.04.2015
