Datori pe scena vieții cu trei acte,
inexplicabil, ne-mbrâncim solemni
spre ușa, nu din față, ci din spate,
unde ne salutăm crispați, dar demni.
Trecutul ne atârnă ca o scamă
pe un palton uzat de-atâtea ierni,
și iată, azi, nimic nu ne reclamă
dreptul de-a fi ocnași în primăveri.
Adina V.
3.02.2015