vineri, 23 ianuarie 2015

Praf de stele


La mine-n suflet e furtună
Ce mult prea des apare...
Şi noaptea, când e lună
Ba chiar şi ziua,când e soare...

Încerc s-ajung la stele,
Sus ,la liniştea selenă,
Măcar astfel, la ele,
Să uit de-a răzvrătirii genă...

Prin strălucirea lor cea rece
Să-ngheţe-n sufletu-mi văpaia
Trezită din dorinţa ce nu trece
Şi nu o stinge nici chiar ploaia.

Le-ating c-o dragoste ciudată
De-atâţia alţii ne-nţeleasă !
Şi iar revin..încă o dată!
Magia asta...mă apasă...

Pe vârful degetelor mele
Din lungul drum către-nalt
Am strâns doar praf de stele!
Atât !...din magicul meu salt.

Dar când am revenit din zbor,
Simţind o altă mână-ntinsă,
Pe aripi de iubire si de dor,
În întuneric, o lumină-aprinsă..

Când praful cel stelar l-ai adunat
Şi m-ai privit în ochi, zâmbind...
O noua stea în noapte s-a-nălţat!
Şi-n mine...flăcări ...iară se aprind!

Adina V.