marți, 27 ianuarie 2015

O mângâiere….

           
   
O mângâiere-a ta-i ocean de nemurire
În care eu mă scald crezând in fericire…
Când şoaptele-ti trezit-au talazuri de dorintă
Noi amândoi am depăşit a pragului voinţă.

Prin jocuri de lumină , furtună de culoare
Mi-ai aratat ce este a trupului cântare …
Şi prin acorduri tandre create lin, duios
Ai dat esenţă caldă pierdutei ce am fost.

Atingerea-ţi suavă a renăscut in mine
O poezie dulce vibrând prin şoapte, rime…
Şi-n arderea ispitei mocnind in jar dorinţă
Am devenit la apogeu o singura fiinţă.

Pe valuri de dorinţă mă porţi , iubitul meu,
Dorul , sărutu-mi si fiinţa te caută mereu…
Năvalnică iubirea te strigă si te cheamă
Păşind peste regrete ,de-acuma ,fără teamă!

Într-o tăcere aprinsă de–al pasiunii foc
Aş vrea să uiţi de tine într-al genezei joc…
Şi-n arderi de o clipă , incendii pe vecie ,
Crea-vom Paradisul prin vers si poezie!


Adina V.