duminică, 21 decembrie 2014

 

Șoaptă, vers și poezie



Sunt şoapta ce te-ndeamnă la visare,
Ascultă şi trăieşte-a ei chemare!
În noaptea cea adânca ea vibrează,
Suav şi tainic te îmbrăţişează.

Şi blând te poartă pe a ei aripă
Către trecut, la o anume clipă,
Când ai simţit iubire, fericire,
Stinse apoi de dura amăgire.

Sunt versul ce te face să vibrezi
Atunci când plangi şi în nimic nu crezi.
Când lumea, cei din jur îţi par departe,
Eu te alin cu şoaptele din carte.

Sunt poezia ce citeşti şi-ţi place,
Având în ea o şoaptă care tace...
Tu o-nţelegi prin ale tale visuri,
Păstrate neschimbate peste timpuri.

Sunt tot ce vrei: un vers de poezie
Sau doar cuvântul tău pe o hârtie...
Numai prin tine, eu exist ca şoaptă
Căci tu eşti cel care tăcând, aşteaptă!


       Adina V.