duminică, 20 august 2017

Gânduri 12


am vrut 
să prind esența iubirii în cuvinte
dar ele se răzvrăteau 
amestecau senzații trăiri
uniforme

am vrut să te scriu 
așa cum te simt în mine
cum te trăiesc
cum te respir
dar cuvintele vlăguite
agonizau

am vrut să arăt lumii 
cine esti tu 
doar tu
dar cuvintele monotone
păzeau universul nostru 
dual

acel univers în care 
noi ne trăim fericirea

Adina V.

20.08.2017

duminică, 6 august 2017

Uroborus



lui Ovidiu Băjan 

Materia întreagă e-n schimbare,
un fulger stăpânește ce-i uman,
sedimentat, un gând valoare n-are
dacă întâi nu l-a emis Băjan.

Un uroborus sângerând lumină
din coada înmuiată în catran
înghite zilnic propria urină
s-o decanteze-n vers! ăsta-i Băjan!

Nici ochi nu are, nici urechi s-audă,
stăpân e-al universului profan,
iar poezia-i înflorește nudă,
firescul poartă numele Băjan!

Imunizat de-atâta suferință
și vulnerabil fericirii-n van,
cuvintele îi sunt ca o sentință
de care te salvează doar Băjan!

Abstractul univers greu descifrabil
în care moartea-i garanția vieții
ascunde-n el un rai perfect valabil
văzut doar de Băjan!...și toți Poeții!

Adina V.

06.08.2017


Gânduri 11



În satul acela de pe cușma unui munte
toți oamenii zâmbesc.
Sunt atât de aproape de Dumnezeu!

Adina V. 

05.08.2017

sâmbătă, 5 august 2017

Steluța Crăciun - Rondelul crinilor de august



(Adinei Velcea)

Au înflorit în august crinii
Ca semn al verii ce se duce, 
În cupele - hommage luminii.
Atrag în alb visări năuce 

Din vechi melancolii caduce:
Mi-e sufletu-nțepat în spinii 
Ca semn al verii ce se duce.
Au înflorit în august crinii, 

Când vântul zvon de toamnă-aduce,
Brăzdează păsări ceru-n linii 
Păzind în stoluri, la răscruce, 
În aur se-nveșmântă-arinii. 

Au înflorit în august crinii...


Mulțumesc, Steluța :)


miercuri, 26 iulie 2017

Stop, eject!


M-am săturat de-atâta ură,
poeții-n versuri se rănesc,
e adevărul o minciună
și ce-i absurd pare firesc.

Rime știute-s apocrife 
când unul le -mprumută-ades,
cuvintele-s hieroglife -
n-au conținut, nici înțeles.

Se chinuiesc să construiască
mesajul metaforic fad
și în orăcăit de broască
de-un iamb se-mpiedică și cad.

E vanitatea lor o armă,
considerații seci emit
și bâjbâind dup-o sintagmă
se zbat în versul chinuit.

Celor ce vor să-nfigă colții
într-un rondel, sonet, pamflet,
(deși au pastișat cu toții)
vreau să le spun un mic secret:

Când or să-nvețe să evite
într-un poem anacolutul,
hiperbolele spălăcite
și stări ciudate, precum rutul,

Abia atunci să îndrăznească
să scrie ce mai au de spus,
iar la sfârșit să recitească 
și să arunce ce-au produs!

Adina V.

26.07.2017